R(â)SS-ul ingrasa…

…cu informatie. Pentru ca RSS-ul se bazeaza pe XML(eXtensible Markup Language). Ce este acest XML? Este punctul de pornire pentru o suprastructura a internetului. Mai exact, o metastructura. XML este un limbaj care codifica informatiile despre site-urile publicate pe web. Daca HTML codifica informatiile prezente intr-o pagina web, XML vorbeste despre informatiile despre site-uri: structurile acestora, titlurile prezente pe fiecare pagina etc.

Dupa ce si-au dat seama ca pot face astfel schimb de continut intre site-uri (ceea ce inseamna syndication), oamenii de la Consortiul Web au aprobat aparitia RSS-ului. RSS este prescrutarea de la trei formule:

• RDF Site Summary (pentru primele variante de RSS, dezvoltate de Netscape)
• Rich Site Summary
• Really Simple Syndication(pntru RSS 2.0, varianta folosita acum de cele mai multe site-uri)

Tot acest ansamblu functioneaza destul de simplu - un cititor de XML aduna informatii de la site-urile care impart continut prin acest limbaj si il publica sub forma unei singure pagini. La fiecare actualizare a unui site pe care il “monitorizeaza”, cititorul va actualiza, la randu-i, agregatul de stiri, extrase de declaratii, posturi ale bloggerilor s.a.m.d.

Este o metoda foarte ieftina de a obtine informatii noi, atat pentru jurnalisti, cat si pentru orice utilizator conectat la internet. Nu-i nevoie decat de un cititor si un agregator. Acestea pot fi gasite atat online (am aflat de pe blogul lui Claudiu Murariu ca cel mai uzual RSS feeder online este Google Reader), cat si ca aplicatii independente care lucreaza offline (am gasit pe wikipedia o definitie foarte scurta a XML si un exemplu de aplicatie offline - FeedReader).

Avantajele sunt clare pentru un jurnalist - in loc sa piarda chiar ore intregi ca sa caute subiecte pe fiecare pagina in parte de pe web, in aceeasi fereastra ii vor aparea toate stirile si informatiile noi din toate domeniile care il intereseaza.

Pentru definitii mai clare si mai tehnice, am folosit Webopedia.