Redingota cu turban

Am citit o lege a lui Murphy în această dimineață, conform căreia oamenii superiori sunt cei care se adaptează mediului, pe când cei inferiori îl transformă, spre a îl adapta cerințelor și nevoilor lor. Tendința este de a obliga mediul să se muleze pe profilul omului.

Nu m-am întrebat de ce se întâmplă astfel, de obicei lemele atribuite acestui personaj întru totul englezesc sunt îmbibate cu o cantitate egală de bun simț și umor negru. M-am întrebat mai degrabă dacă persoanele care declară sus și tare că vor să schimbe lumea chiar își doresc acest lucru sau vor numai să fie văzuți. Chiar există bunăvoință și dorință de a-ți ajuta aproapele? Sau avem în față doar interese meschine sub masca unor sentimente și aspirații mai nobile?

Lumea nu mai are valoare, ci este un vraf de circuite integrate, legate între ele prin concepte și virtualități. Cum se traduce munca depusă de un om? Cum se exprimă, în termeni de valoare și de materialitate, timpul petrecut de acel om în interacțiune cu orice altceva decât cu alte ființe umane? În cifre. În numere. În simboluri grafice înșirate în tabele nesfârșite. Practic, acele scripte capătă valoare prin ele însele, prin filosofia în care sunt create. Fiecare dintre noi are unul sau mai multe numere care îl descriu și îl individualizează.

Cât valorează o decizie? Cu cât ești mai sus într-o ierarhie mai mult sau mai puțin arbitrară, cuvântul și semnătura ta vor valora exact suma numerelor care le descriu pe ființele umane aflate în subordinea ta.

În societatea pe care am absorbit-o cu ochii închiși, aproape înecându-ne cu miresmele și miasmele ei, oamenii încetează a reprezenta făpturi materiale, corporalități. Ei sunt nevoi, sunt concepte, resurse, potențialități, vaci de muls. Imaginați-vă o cratiță uriașă, clocotind, în care moleculele de materie se ciocnesc, schimbă locurile între ele, se ciobesc, se sparg, se reformează, fiecare particulă are propriul drum și nimeni nu poate spune cu siguranță că, dacă la un moment dat o serie de atomi se asociază pentru a crea o structură comună, ei sunt de aceeași natură.

Această lume are o contralume, cu care se va ciocni în curând. Nu aș putea spune care va fi rezultatul unui asemenea contact, dar în urma lui, nimic din ceea ce știm nu va mai fi la fel. Universul diametral opus nucleului digital cuprinde valori perimate, cum ar fi onoarea, cinstea sau integritatea, patriotismul sau mândria națională. Poate că au fost întotdeauna idei proaste, dar ele își reafirmă dorința de a-și perpetua substanța. Și o vor face din ce în ce mai violent, odată ce corporalitatea va deveni din ce în ce mai sintetică și strict controlată, iar fiecare dintre resursele pe care le consumăm vor fi atent măsurate și eficientizate, în așa fel încât cei care le dețin și le gestionează să își poată continua modelarea spațiului înconjurător în funcție de nevoile și aspirațiile lor. Când vom ajunge acolo, nu îi vom mai putea identifica pe marii capitaliști ai planetei. Ei vor fi entități imateriale, condamnate la viață veșnică în interiorul unor sisteme care le vor oferi iluzia spațiului infinit.

Cred că nu ar trebui să ne uităm sensibilitatea și că, oricât de multe numere ar trebui să conciliem, natura din care suntem construiți nu ne va ajuta niciodată să punem accent pe eficiența maximă. Nici în muncă, nici în viață. Orice ne așteaptă mâine, deocamdată viitorul se arată contabil, ultratehnologizat, energetic, exagerat de rațional și telecomunicațional. Aștept apariția și producția la scară largă a unui aparat de îmbrățișat – surogatul perfect pentru persoana care nu se află în preajma ta!